Stindardul Blasfemiei

Trei cruci de lemn, trei cruci enorme de lemn
Vopsite cu trei culori, pazesc pe marginea soselei
Fintina celor... crediciosi!

Trei cruci pe marginea soselei cu gesturi largi de miini bolnave
Opresc din drum pe calatori si parca-s trei spinzuratori
De care atirna trei crisosi...

Intr-o zi impinsi de-acelasi funerar indemn
Ca dou-armate puse una-n fata alteia
Cumintii se-ntilnira cu nebunii
Copiii mortilor de miine se-ntilnira cu parintii...

"Si-armatele-ncepura lupta la umbra crucilor de lemn
Deoparte flutura stindardul credintei... alb... curat..."

...ca albul cel curat, al florilor de nufar
Iar tricolorul nebuniei, inchis cu grija-n cite-in cufar
De craniu omenesc...
Sta gata sa se desfasoare la cea dintii ingenuncheare
A albului domnesc...

Insa-n ziu-aceea cerul innegrit de fum parea
Un tavan de catedrala ce se naruia
"Iar fumul din clopotnitele-aprinse deschidea-n albastrul:"
Drumul altui fum, mai greu, mai negru si-albastrul
se-nnegrea...

Si-n ziu-aceea cerul innegrit de fum parea
Un tavan de catedrala ce se naruia

Si multimea-nspaimintata, spre clopotnitele-aprinse